Soare, străzi aglomerate și o cameră plină cu oglinzi. Peripeții la metrou, o scenă imensă și un întâi aprilie...buclucas pentru unii dintre noi. Sunet de chitară, fețe zâmbitoare și călători cântând. Dacă ar fi să razumăm în câteva cuvinte excursia de la București, poate că acestea ar fi cele mai potrivite. Fiecare cuvânt ascunde câte o poveste, parte a unui sfarsit de saptamana pe care il vom ține minte mult timp de acum încolo.
Totul a inceput intr-o ploioasa zi de vineri, dupa 5 ore de asteptare si un test la istorie dat in fuga. A urmat un drum de 7 ore cu trenul, pe care l-am umplut cu glume, jocuri si recitaluri de chitara. Am ajuns in Bucuresti seara, intr-o gara mare si impanzita de calatori agitati. Am mers pana la locul de cazare cu autobuzul, apoi pe jos, printre picaturile racoroase ale ploii de primavara. Ajunsi la hostel, am dat peste o casuta mica si draguta, cu personal amabil si camere spatioase. Ne-am petrecut restul serii impreuna, in camera cea mare de la mansarda, impanzita de oglinzi si de voie buna.
A doua zi am pornit dis de dimineata, imediat dupa nelipsita cafea. Am mers pe jos pana in Piata Victoriei si am vizitat Muzeul Antipa. Putin dezamagiti de exponatele muzeului si flamanzi dupa o dimineata plina, am hotarat sa mergem cu totii la mall-ul din Cotroceni. O parte din noi au plecat cu taxiul insa restul, nedorind sa ratam experienta metroului din Bucuresti, am preferat acest mijloc de transport. Si cum excursia nu putea fi lipsita peripetii, drumul la metrou a fost putin buclucas. Astfel, urcatul in metroul gresit si incurcarea statiilor Preciziei si Dristor 2 au devenit simboluri consacrate ale excursiei noastre. Seara, gatiti din cap pana-n picioare si cu la fel de mult entuziasm, am intrat in sala mare a Teatrului National din Bucuresti, neavand habar de ce avea sa ne astepte. Putin uimiti de cat de ingusta era scena, insa curiosi sa urmarim piesa, clipa in care cortina s-a ridicat a fost unul din acele momente din viata in care am ramas atat de uimiti, incat pur si simplu nu am mai avut cuvinte. In fata noastra se intindea o scena imensa, care se ridica pe mai multe niveluri, in functie de decorul necesar. Am privit plini de admiratie piesa de teatru, uneori amuzati, alteori cu sufletul la gura. Dupa ce reprezentatia s-a incheiat, am plecat spre Caru' cu bere. Odata ajunsi acolo, ne-am alaturat zecilor de oameni care plecau si soseau la restaurant in acea noapte si care animau incaperea mai ceva ca in piesa de teatru pe care tocmai o urmarisem. In ciuda eforturilor considerabile pe care a trebuit sa le facem pentru a invinge oboseala, am petrecut cateva ore foarte placute la Caru' cu bere.
Dimineata urmatoare ne-am trezit dupa un somn bine meritat, cu soare in ferestre si pofta de cafea. Dupa o escapada la Starbucks, am vizitat Muzeul Taranului Roman. Vizita a durat cateva ore si a fost urmata de alte peripetii cu mijloacele de transport, de data aceasta cu autobuzul, cu care am circulat fara bilet, in speranta ca nu vom fi prinsi("YOLO!"). Dupa amiaza ne-am plimbat prin parcul Herastrau, printr-o mare de oameni iesiti la aer liber in imensul parc din inima capitalei. Am ajuns la hostel seara, putin molesiti insa fara a ne gandi vreo clipa sa ne culcam. Era intai aprilie, asa ca acea noapte a fost destul de...buclucasa pentru unii din noi, insa a fost inca unul din lucrurile care au facut ca excursia aceasta sa fie de neuitat.
Drumul de intoarcere a fost la fel de lung, insa de data asta cu totii eram franti de oboseala si plini de amintiri. Ne-am odihnit, am ras si am inceput deja sa povestim cele abia intamplate. Si ca sa culminam un weekend de neuitat, am incheiat excursia cu un concert de chitara si cu zambete, atat pe buzele noastre cat si ale calatorilor din tren, care cantau impreuna cu noi pe acordurile chitarii, in acea dupa amiaza senina de primavara.
